Eu mă
numesc Andrei şi o să vă povestesc o întâmplare tristă din viaţa mea.
Într-o zi, veneam de la şcoală fericit
că am luat nota 9 la un test. Abia aşteptam să-i zic mamei. Am ajuns acasă,
m-am schimbat, am mâncat, apoi i-am arătat mamei testul. Ea m-a felicitat şi
s-a bucurat foarte mult. După toate acestea, mama a primit un telefon. Părea
foarte fericită de veştile pe care le primise. După ce a închis telefonul, am
întrebat-o curios ce s-a întâmplat. A ezitat puţin, dar apoi mi-a spus:- Dragul meu Deiu, eu am dat un interviu online pentru o slujbă în Spania. Directorul de acolo tocmai mi-a aprobat cererea, iar mâine la amiază o să plec. Tu vei sta cu tatăl tău, iar eu o să vă trimit bani din Spania pentru a vă întreţine. Tu trebuie să înţelegi că acest lucru este pentru binele tău. Eu mă voi întoarce când situaţia noastră financiară va fi cât de cât bună, dar o să ne putem vedea şi auzi.
În acel moment, multe lucruri îmi treceau prin minte, dar reacţia mea iniţială a fost:
- Dar eu nu vreau să pleci! Nu-mi pasă de bani! Eu te vreau pe tine! Te rog, nu pleca!
- Andrei, chiar dacă acum nu înţelegi, vei înţelege mai târziu. Tu ce crezi că e mai bine? Un an sau doi fără mamă, sau o viaţă întreagă pe drumuri?
- Nu îmi pasă! Ne vom descurca, dar, te rog, nu pleca!
Am îmbrăţişat-o, dar m-a înlăturat de la sânul ei, zicându-mi:
- Vei înţelege…
A doua zi, înainte să plece, am mai încercat s-o conving să rămână, dar mereu acelaşi rezultat… După ce a plecat, aveam inima frântă. Eu gândeam că a ales banii în locul meu. Nu puteam înţelege.
Totuşi, în ciuda tristeţii mele, mă bucuram de banii pe care-i trimitea, şi, încetul cu încetul, am… înţeles… Mama avea dreptate. Toate aceste lucruri erau pentru binele familiei, şi, al meu. Când s-a întors, eram cel mai fericit om din lume. Eram extrem de bucuros.
Copile drag, dacă eşti în situaţia în care am fost eu, te sfătuiesc să încerci să înţelegi că părinţii tăi te iubesc, de aceea pleacă în străinătate sau departe de casă pentru bani. Poate nici tu nu înţelegi, dar îţi spun cum mama îmi spunea mie: „Vei înţelege…”.
Pelle Robert
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu